Trebuie să spun de la început că Justin Timberlake nu se numără printre actorii mei preferați, mai ales de cand l-am văzut în Bad Teacher, dându-i replica lui Cameron Diaz, film în care au fost amândoi la fel de slabi.
Insă... cu In Time e altă poveste. O fi meritul scenariului, care pleacă de la o premiză total diferită de ceea ce știm despre viață în general. Și anume că unitatea de măsură pentru bunăstare este timpul, nu banii. După primele momente, în care ești bulversat, începi să îți schimbi paradigma, apoi, încet-încet, intri in joc. Timpul este gratis până la 25 de ani, moment în care mai primești 1 an de trăit. Fizic, organismul "îngheață" la această vârstă (fix ca la Hollywood!), așa că tot filmul e populat cu mame, tați și bunici de ambe sexe cu aceeași vârstă fizică, dar nu și mentală. Băncile oferă timp, cu dobândă, ceea ce permite unui grup de privilegiați sa controleze întreaga populație care trăiește, la propriu, de pe o zi pe alta. Când zilele de pe ceasul fiecăruia se termină, i se termină și viața.
Justin este Will Salas, un tip care își vede mama murind la 30 de centimetri de el (frumoasa Olivia Wilde, care numai față de mamă nu are!) și primește cadou aproape un secol de la un tip pe care îl apără într-un bar. Acuzat de crimă, se revoltă împotriva sistemului, furând timpul și împărțindu-l (ca un justițiar) celor defavorizați. Este ajutat de Sylvia Weiss (o Amanda Seyfried cu o perucă foarte roșcată și cu ochi cât farfuriile), al cărei tată este printre cei ce controlează piața timpului.
Roluri excelente fac Cillian Murphy (m-a impresionat în Batman Begins și Inception), un fel de polițist al timpului (în românește i-au spus "cronograf", cred) și Vincent Kartheiser (Mad Man), tatăl centenar al Sylviei, un tip fără scrupule și fără suflet.
Diferența dintre cele două clase, cei din ghetto, care trăiesc permanent la limită, și cei din zona luxoasă, unde nimeni nu se grăbește, deoarece au la dispoziție tot timpul din lume, este cea care face filmul să fie ceva mai mult decât un S.F. de acțiune. Mi-a adus cumva aminte de Gattaca (un film pe care il iubesc), în care viitorul este controlat de genetică, iar un computer decide dacă ai dreptul sau nu să trăiesti. În In Time, viitorul e controlat de un ceas implantat în mână, timpul fiind apanajul unui grup restrâns de oameni. Ideea e că doar cei ce au anumite "calități" au și șansa să trăiască timp îndelungat, chestie care vine însă la pachet cu frica de a nu păți ceva, frica de a trăi, pană la urmă.
Eu zic că e un film de văzut, dacă nu la cinema, măcar acasă, cu un lighean de popcorn în brațe. Mai mult decât agreabil, te scoate din rutina filmelor de acțiune și te face să te întrebi dacă timpul tău este suficient de just folosit...
