duminică, 4 septembrie 2011

Vasile Voiculescu, Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare

©Bogdan Vasile


Sonet CCXXVI 

 E drept că nu-ţi adaug nimic; ba, dimpotrivă,
 Îţi fur mereu din raze, în chip ne-ngăduit
 Să-mi încălzesc o muză rămasă costelivă,
 Ce nu şi-a pus pe frunte un nimb făgăduit...
 Dar nu-s nici un uşarnic deprins cu huiduială,
 Să-ţi vând poemul şi-apoi un geniu să mă crez;
 Delirul meu e-n casă; în lume-s cu sfială,
 Cu versurile mele întâi mă flagelez.
 Dar cum? Valeţi ignobili au har să te dezbrace?
 S-atingă aşternutul cu laba lor de rând?
 Când eu te-mbrac cu cerul, închipuind mijloace
 Să te feresc de-a pururi de orice ochi şi gând!...
 De ce nu pot fi Zeus, stăpân pe slăvi? Acolo
 Te-aş lua, eternităţii să fii un nou Apollo!
 
 (Luni, 10 decembrie 1956)
 
 
 Autor: Vasile Voiculescu
 Poezia Sonet CCXXVI

Niciun comentariu: