Macii

 

aşteptasem arcuiri de curcubee
 şi covoare de flori la picioare să-mi pui
 către cer să se-nalţe o mie de zmeie
 şi un snop de cuvinte alese să-mi spui
 
 să-mi aşezi două aripi de înger pe umeri
 să plutesc pe un nor lângă tine prin ploaie
 să-mi alungi dintre gânduri orice umbră de temeri
 aşteptasem în palme o lună bălaie
 
 mulţumită-aş fi azi să-mi îngădui conturul
 lângă inima ta să se-aşeze tăcut
 să-mi mai spui încă-o data şi să ştiu adevărul...
  Macii mor de-i culegi. Însă eu n-am crezut

mai, 2011