Septembrie

©Bogdan Vasile

 Septembrie
 Deja îmi este dor
 De umbra ultimului alb cocor
 
 Septembrie
 Castane-n buzunar
 Şi necredinţa că e toamnă iar
 
 Septembrie
 Şi greierii-n concert
 Îmi mai alungă zbuciumul din piept
 
 Septembrie
 Un înger a căzut
 Cu-aripi înroşite-n absolut
 
 Septembrie
 Şi iarba de sub pomi
 Descreşte-ncet în timp ce tu mai dormi
 
 Septembrie
 Din cer plouă cu lacrimi
 Un nou sfârşit, un nou şirag de patimi

 

2011, Septembrie, 11

 

Din grădina mea

Ultimele flori din grădină, trei tufănele... prima arată ca o tufă de margarete curtată de albine. Trandafirul alb stă gata să înflorească, are doi boboci imenși, dar mă tem că bruma îl va răpune. O să îmi fie tare dor de toamna asta... cam până la primăvară...

Dupa-amieze fericite

Mi-am amintit brusc de dupa-amiezele de duminica de toamna pe strazile din Cotroceni. Era un soare caldut care incalzea si sufletul, nu doar corpul, iar linistea si lumina filtrata de frunzele ingalbenite te faceau sa te simti mai aproape de Dumnezeu.
Eram adolescenta si visam sa fiu poeta, viata era atat de grea in restul zilelor, dar duminica eram altcineva: dimineata eram la liceul Lazar, la cenaclul Sagetatorul, iar dupa-amiaza eram o hoinara pe strazi pustii. E una din cele mai puternice amintiri de fericire pe care le am, iar dupa ce am renuntat la scris am ramas cu nostalgia duminicilor in care scriam poezii in gand.