O relație de durată

Cum îți construiești și păstrezi o relație de durată? Am aflat de la Gypsy*Diaries:

Inspirational - m-a inspirat Vv

Mara și Radu

Mara și Radu sunt sub masă.

Îi întreb:

- Dragilor, ce faceți acolo?

- Ne jucăm cu mașinuțele!

- Da?

- Da, suntem în Tunelul Confuziei!

Portugalia

Am ajuns aici pentru prima dată în 2007, primăvara. Oceanul primăvara este rece de-ți taie picioarele, ce diferență între oceanul de atunci și cel de anul acesta. Doar o lună distanță și totuși o mare deosebire. Este țara de care mi-e dor fără să fie țara mea, mă întreb dacă nostalgia asta ce mă cuprinde, când sunt departe de ea, este dorul de țara mea. Probabil că da.
Din momentul în care am plecat, prima dată, mi-am dorit într-una să mă întorc. Anul acesta a fost cadoul de ziua mea. Nu știu dacă altă dată va fi o destinație permanentă. Dar, într-un final, așa va fi, mi-o doresc prea mult ca să fie altfel...
Pozele din 2007 sunt făcute cu un obiectiv de 15 mm, deoarece Bogdan văzuse deja Lisabona, așa că a cărat mai puține obiective după el. :)

Dream On

Acropole

Poza de sus: http://www.lemonademakinmama.com/
Poza de jos: ©Bogdan Vasile

http://standbystarlight.tumblr.com/

J'aime l'ete a Paris, oh, comme je l'aime...

Have A Lovely Day

http://icanread.tumblr.com

Fourty and Fabulous :))

Cu dedicatie...

http://icanread.tumblr.com/post/1086507968

Desenele Runei

Runa a început să deseneze în stilul Manga, sau mi se pare mie?

Stockholm

Oameni relaxați, un oraș frumos ca o perlă proaspăt descoperită, o apă limpede și clară, iar peste toate acestea, o vreme superbă, cu temperatura ideală pentru noi aventuri.

Am plecat vinerea trecută, cu LOT Airlines, dimineața devreme, și la fel de devreme am și ajuns acolo. Hotelul, Radisson Blue Royal Viking, a fost pe măsura așteptarilor, puțin cam retro decorul camerei, după gustul meu, iar micul dejun fără somon, ceea ce a fost într-adevăr o surpriză (neplăcută). Însă excelent poziționat, lângă Central Station, și la o aruncătură de băț de toate obiectivele turistice și toate insulele centrale ușor de vizitat: Gamla Stan (orașul vechi), Sodermalm, Djurgarden, Kungsholmen.

Înafară de clădirile superbe și stăzile îngrijite, nu ne-am putut desprinde ochii de suedeze: blonde, frumoase, și obligatoriu în pantaloni scurți.

După patru zile de bătut insulele în lung și-n lat, cu ochii și creierele impregnate de frumusețea cerului și a apei, ne-am întors luni făcând planuri de mers cu copiii la Skansen, un imens muzeu în aer liber.

O frumusete bulgareasca

Am fost in Bulgaria pentru 4 zile, un road-trip prin Nessebar, Veliko Tarnovo si Sofia. Frumos. Curat. Decent.

Azi dimineață veneam de la Predeal spre București, vârfurile munților erau învelite într-un văl de nori cenușii, iar priveliștea îți tăia pur și simplu răsuflarea. M-am simțit minusculă, complet trecătoare pe pământul ăsta, într-un zbor inimaginabil de scurt și de rapid. Peste două generații munții, apele, câmpiile vor fi tot acolo, dar de noi nu-și va mai aminti nimeni.

Mă tem de moarte și nu vorbesc aproape niciodată despre ea, la seminarul Lise Bourbeau am recunoscut în public acest lucru, însă nu m-a ajutat prea mult. Teama asta este individuală și egoistă, ne temem pentru noi și pentru cei dragi nouă dar, în același timp, preferăm să ne gândim cât mai puțin la ea.

Acasa

Să stai în fân...

Să stai în fân, s-aștepți să vie noaptea
Văzduhul să se facă tot mai șters
Bondari morocănoși să-ți intre-n plete
Și-orice frântură-n gând sa fie vers...

Când stelele mirate se deschid
Ca niște ochi descoperiți de pleoape
Să simți cum luneci în mireasma ierbii
Ca-ntr-un vârtej amețitor de ape

Și-n timp ce cazi fără sfârșit s-adormi
Și-n somn să știi că te cuprinde Luna
Că buzele ei te ating ușor
Și te înseamnă pentru totdeauna...

Us

http://oneskillwonder.tumblr.com/

www.irregularchoice.com

If you want to forget all your other troubles, wear too tight shoes. - The Houghton Line, 1965

I'm too old for this s** ?

Movie's wisdom :)

Dacă oamenii și-ar cunoaște cu adevărat mamele, lumea s-ar sfârși...

Today

Heart Shaped Sea

Este de fapt un ocean, și cerul albastru din Algarve, de săptămâna trecută. Am încă sentimentul că sunt în vacanță, în pofida nebuniei în care am intrat subit, poate și din cauza temperaturii ridicate, plus pozele la care mă uit în neștire.

Îmi mențin proaspete senzațiile, mirosurile, amintirea vântului turbat și a nisipului spulberat pe plajă, iubirea respirată prin toți porii și inefabilul unei vacanțe mult și îndelung așteptate.

Am căutat și am găsit o mulțime de site-uri pe care poți face colaje, am folosit Shape Collage 2.5.2 și photovisi.com, pentru doritori.

Portugalia - viitoarea mea țară - poze facute de Bogdan

Samuel Beckett

"Ever tried. Ever failed. No matter. Try again. Fail again. Fail better."

Antonio Smith

"Enjoy the little things in life, for one day you may look back and realize they were the big things."

Long Distance

Si nu mai e nici un cuvant de spus in plus...

Din grădina mamei mele

Of, ce dor mi-a fost de primăvară!

Vis

Am avut azi noapte cel mai urât coșmar posibil: toți oamenii pe care îi iubeam m-au trădat, iar singurele persoane care m-au ajutat au fost câțiva prieteni vechi, de care aproape uitasem. Am vrut să-l uit, dar revine insistent în mintea mea, încercând să mă ajute să descopăr ce am greșit.

Eu am trădat...? Eu am uitat...?

Paște fericit

Ouă roșii și cozonaci pufoși, o zi frumoasă și multă fericire alături de cei pe care îi iubiți și care vă iubesc la rândul lor!

Paște fericit!

Here And Now

Be brilliant!

"Our deepest fear is not that we are inadequate. Our deepest fear is that we are powerful beyond measure. It is our light, not our darkness, that most frightens us. We ask ourselves, who am I to be brilliant, gorgeous, talented, and fabulous? Actually, who are you not to be? You are a child of God. Your playing small doesn't serve the world. There's nothing enlightened about shrinking so that other people won't feel insecure around you. We are all meant to shine, as children do. We are born to make manifest the glory of God that is within us. It's not just in some of us, it's in everyone. And as we let our own light shine, we unconsciously give other people permission to do the same. As we are liberated from our own fear, our presence automatically liberates others."
- from a speech of Nelson Mandela, written by Marianne Williamson.

Primăvara în grădina mea

Leapsa

Am primit de la vvritz o leapsa despre frica de avioane.

Pai de-asta am facut eu scoala de parasutism si planorism, ca sa ajung sa scriu despre frica?

La 14 ani visam sa zbor, asa cum altii viseaza la caini cu covrigi in coada. Pana la 18 sarisem deja cu parasuta, dar in tabara de planorism nu am fost primita, desi terminasem cursul cu nota 10. A fost un singur loc pentru fete (anuntat cu surle si trambite cu 3 luni inainte), si a fost castigat de o domnisoara care era atat de sigura ca va fi primita, incat nici nu s-a inscris la admitere.

Un concurs de imprejurari nefericit a facut sa nu se primeasca fete in '88 la Bobocul (scoala de pilotaj pentru care facusem un an meditatii la matematica - bleah), asa ca am sfarsit cu un examen ratat la Filologie.

Din fericire, starea de beatitudine indusa de zbor si-a facut drum singura catre mine. Daca pot pleca undeva cu avionul in loc de masina, tren, ricsa, atunci asa voi pleca. In '91 sa vii cu avionul de la Sofia era o extravaganta. Transatlantic, transcontinental, Vegas, Bangkok, lung de sa-ti treaca os prin os sau doar te urci si gata, cobori, I'm in.

M-am abatut de la tema data cu 360 de grade, cum ar spune un amic hatru de-al meu, dar draga mea prietena ma va ierta, caci am creierul cleios de atata zacut in pat...

Ce simt cand ma urc in avion? Nerabdare. Ce simt cand decolez? Hm, se apropie prea mult de orgasm ca sa intru in detalii... Cand aterizez? Pareri de rau si speranta ca voi urca in curand spre nori...

"Doamne, tu care te joci de-a lumina

desfasurand-o din gheme de nori

fa sa mi se intoarca pe pamant numai trupul

iar capul

oh capul

mai lasa-mi-l inca

in nori."

(P.Stoicescu-Pilotul)

Nunta

Mă "admiram" mai devreme în oglinda de la baie, mai precis verificam dacă se mai vede gaura de la nucleoplastia proaspăt făcută pentru discopatia de disc cervical (se mai vede, dar puțin). Și mi-am adus aminte de o nuntă de acum mai bine de 30 de ani, la care mama m-a dus aproape cu forța, deoarece pe vremea aia detestam nunțile la țară (nu că acum aș fi fan...). Și nu, nu vorbesc de o nuntă câmpenească, atât de la modă în unele medii snoabe, ci de o nuntă unde bețivanii se întrec care cade sub masă primul...

Epopeea a început încă din tren, mai precis de la coborârea în halta cu pricina, unde eram așteptați cu lăutari, spre oroarea mea totală. Acum realizez că era inevitabil, deoarece mama era nașă, dar atunci am fost oripilată până la lacrimi. Ridicolul situației mi s-a părut de neegalat, dar era doar începutul... Drumul spre sat a fost lung, luuung, și se pare că mama făcea o faptă bună, căci am mers pe jos, deoarece mirii erau săraci și nu au avut cum să tocmească o mașină.

Nunta a avut loc a doua zi la căminul cultural, o hală lungă care semăna cu un grajd, și cred că paiele pe care am călcat la intrare nu sunt doar o festă pe care mi-o joacă memoria mea.

Noaptea am dormit într-o cameră în care toată lumea își lăsase hainele, și de unde mirosul e singurul lucru pe care mi-l mai amintesc (uhhh).

Când am plecat acasă, mi s-a părut ca muzica lălăită de lăutarii care ne-au însoțit pe drumul spre halta salvatoare a fost cea mai melodioasă muzică din lume...

Lucrul cel mai frumos din întreaga peripeție a fost rochia turcoaz a mamei mele, lungă până-n pământ, cu mâneca clopot, corsaj mulat cu decolteu în V, și micul lănțișor de aur cu medalion cu Maica Domnului care se odihnea pe linia aceea dulce dintre sâni. Am tăiat-o cu mare frenezie câțtiva ani mai târziu, ca să-mi fac fustă din ea...

Bolero

De când mă știu, am avut o slăbiciune pentru parfumuri. Sunt 25 de ani de-atunci, de când am citit în almanahul Femeia (Biblia tendințelor pe timpul lui Ceaușescu), că fabrica Miraj produce imitații după parfumuri celebre. Puneam deoparte câte 5 sau 10 lei din banii dați de mama pentru mâncare, până ajungeam la fabuloasa sumă de 82 lei, cât costa parfumul Bolero, imitație fidelă a vestitului Opium de la YSL. Apoi îmi făceam drum până la Universitate unde, la coada calului, era minunatul magazin Miraj, și îmi achiziționam parfumul preferat. Care nu dura.

Dar într-o zi, ieșind din pasajul de la Universitate, am alergat pe urmele persistente ale unei dâre de parfum, până ce-am prins-o pe fericita posesoare a mirosului dependenței mele... Cu tocuri înalte, elegantă și frumoasă, imaginea perfectă a unei alte lumi, doamna mi-a răspuns arogantă: "Dragă, n-ai tu unde să găsești un astfel de parfum... dar fie, se numește Opium, și l-am primit de-afară".

După Revoluție am avut zeci de parfumuri, dar nu cred că am mai simțit vreodată emoția ce m-a cuprins în ziua aceea, la Universitate, când mi-am recunoscut parfumul preferat, știind că este ACELA.

La plajă

Mara, mare iubitoare a Evei și a lui Wall-E, m-a informat ieri că a ieșit cu ei la plajă. Nu poți să nu o crezi, clar, mai ales că și-a găsit chiar și ochelarii de soare (deși afară stătea să plouă).

Microfonul cred că l-a pus acolo pentru derută. Glossul roz nu putea lipsi din peisaj, totuși mi-a cerut voie sa-l folosească.