Am avut azi noapte cel mai urât coșmar posibil: toți oamenii pe care îi iubeam m-au trădat, iar singurele persoane care m-au ajutat au fost câțiva prieteni vechi, de care aproape uitasem. Am vrut să-l uit, dar revine insistent în mintea mea, încercând să mă ajute să descopăr ce am greșit.
Eu am trădat...? Eu am uitat...?
2 comentarii:
Cine ştie? Dar e un semn bun, nu?
Cred ca toti avem aceasta frica patologica in subconstient...but it's ok just live with the arms wide open:)
Este foarte important sa ne pastram o doza de inocenta cred eu si sa nu devenim inchistati in fata dezamagirilor vietii.
Multumesc mult, te imbratisez:)
Trimiteți un comentariu