Am rezistat cu greu aseara sa nu opresc filmul asta. Nici macar Julia Roberts, una din actritele mele preferate, nu a reusit sa scoata scenariul dintr-o plictiseala cronica. Cumva, aparitia spre final a lui Javier Bardem in rolul brazilianului hot si romantic a mai salvat putin din film, dar cred ca putea sa fie orice super-star si tot un film slab ramanea.
Am citit cartea in doua nopti, si in momentul in care s-a anuntat producerea filmului, cu Julia Roberts in rolul principal, am fost absolut incantata. Intre timp, am aflat ca Liz Gilbert, autoarea, a primit un avans consistent din partea editurii cu care colabora pentru a face aceasta calatorie de cautare a sinelui si a scrie o carte cu subiectul asta. Deoarece cartea mi-a placut mult, am resimtit vestea asta ca pe o mica tradare: la o adica, lasi totul in urma, inchizi definitiv un capitol din viata ta, pleci sa te regasesti in lumea larga... dar esti platit pentru asta. Hm, e perfect justificat atunci cand scrii fictiune, dar cartea asta este autobiografica, se presupune ca dai un exemplu sustinand o experienta prin care ai trecut.
In fine, sa revin la film, pentru care, in afara de cateva replici memorabile, citate din carte, restul scenariului e scris la mama ma-sii...
Citez: "Having a baby is like getting a tattoo on your face. You really need to be certain it's what you want before you commit."
"The only thing more unthinkable than leaving was staying; the only thing more impossible than staying was leaving."
"Tis' better to live your own life imperfectly than to imitate someone else's perfectly."
"The more exquisitely and delightfully you can do nothing, the higher your life's achievement."
Ar mai fi si alte lucruri de care sunt nemultumita: cand Liz, eroina, paraseste Italia pentru a locui intr-un ashram in India, avea cu muuulte kilograme in plus fata de momentul cand ajunsese. Ori, noua ni se arata un personaj fix la fel de slabanog ca la inceputul filmului. Singura referire la greutate este o scena din cabina de proba dintr-un magazin, in care nu reuseste sa se inchida la pantaloni, dar pana si acolo se vede cat de slaba e de fapt.
Exista si cateva lucruri bune, totusi. Am mentionat deja cateva replici, ar mai fi lumina, foarte bine pusa si aleasa, in special cea naturala, plus locatiile alese pentru filmari. Directorul cinematografic (nu stiu daca asta e functia, in credite se cheama "Cinematographer"), Robert Richardson, a facut o multime de filme celebre: Inglorius Bastards, Kill Bill, Shutter Island (ce drama a reusit aici doar din lumini!).
Aparitia lui Javier Bardem a mai salvat putin din film, si-a spus replicile intr-un mod absolut savuros, si a fost un partener bun pentru o Julia Roberts care s-a chinuit din rasputeri sa iasa onorabil din prostia asta de film. Dar chiar si asa, amareala si tristetea ca ai petrecut 133 de minute uitandu-te la un film prost, nu se duc cu una, cu doua.
Ma intreb, Elizabeth Gilbert o fi scris cartea gandindu-se la film?
