Secretomanie

Imi tot spun anumiti prieteni sa tin secret ce mi se intampla, bun sau rau, ca nu cumva persoane rau-intentionate sa profite de informatii. Eu nu sunt capabila sa ascund anumite lucruri. Nu cred ca am suferit vreodata de mania persecutiei, poate sunt prea simpla si tratez lucrurile prea superficial. Dar mi s-ar parea absolut jegos ca cineva sa profite de informatii legate de sanatate ca sa faca rau. Atat.

Mai

Mai taci cate-o frunza
Mai gonesti cate-o apa
Mai strangi o lumina
In maini sa-ti incapa

Dinlauntru - aproape
Dinafara - departe
Mai consulti calendarul -
O iubire, o moarte

Mai tresari la un fosnet
Ti se strica un ceas
Si ti-e teama sa scuturi
De pe drumuri un pas

Din capcane doar una
A ramas neatinsa
O vei umple cu suflet
Si durere nestinsa

Un sarut

Aveam 16 ani si eram indragostita pana peste urechi de mai bine de doi ani. Iar intr-o zi de mai, in Herastrau, stateam amandoi pe malul lacului si s-a intamplat. Sarutul nostru, sarutul lumii intregi. Prelung, sangerat, cu tot sufletul pe buzele noastre. Sarutul-etalon pentru orice relatie am avut-o de-atunci si pana acum. Si multa vreme a trecut. Dar sarutul nostru din acea zi mi s-a intiparit in memoria trupului pe vecie, trup intreg in buzele arse de dorinta, nestiutor intru alte delicii ale iubirii.
Prospetimea primaverii, mirosul florilor de tei, matisorii de plopi cazand peste mine in visul cu cer senin si plin de stele din noaptea aceea, toate raman pentru totdeauna inscrise in amintirile cele mai de pret.
Un sarut de care imi va fi dor pe vecie.

Today Matters

Live mindfully
Laugh often
Seek balance
Choose happiness
Today matters

Marea

Mi-era dor de mare si iata ca s-a implinit dorinta mea. As fi vrut sa fie o postare romantica si dulce despre rasarituri pe tarm si amintiri nostalgice, insa dupa o scurta plimbare pana pe plaja mi-am amintit de ce nu am mai mers la mare in Romania.
Sa mai spun de ce...? Daca nu va puteti imagina, veti fi mai fericiti. La Costinesti, unde ma aflu acum, este plin de lume de tot soiul, aleea care merge de la Hotel Forum spre Steaguri este flancata pe ambele laturi de: magazine cu maruntisuri, terase cu autoservire, manufacturi de colaci secuiesti, buticuri de suveniruri, incaltaminte, scoici, creme de plaja iesite din sortiment (citeste: nu se mai fabrica), aprozare de fructe si legume, niscaiva terase cu muzica data la maximum, si tonete de hotdog si inghetata. La ata se adauga masinile care trec zburatacind imprudentii turisti care se intorc de la plaja (pe Runa era sa o spulbere un dement cu o Dacie ce circula prin multime cu o viteza incredibila!).
Plimbarea de seara pe plaja este un slalom printre pahare si sticle de plastic si alte gunoaie. Realizez in timp ce scriu ca slalom este un cuvant imposibil, deoarece sunt atat de multe incat nu le poti ocoli.
Mi-am invatat copiii, de cand s-au nascut, sa arunce gunoiul doar la cos, iar daca nu au cos, sa il ia acasa. Ce raspunsuri le pot da acum? Cine sunt oamenii astia care fac mizerie de parca a doua zi nu tot ei ar sta acolo? Eu de ce nu am voie sa arunc pe nisip, pe trotuar, pe sosea? Ei de ce da? Hm...
Si este doar prima seara. AMR 5.