Mi-era dor de mare si iata ca s-a implinit dorinta mea. As fi vrut sa fie o postare romantica si dulce despre rasarituri pe tarm si amintiri nostalgice, insa dupa o scurta plimbare pana pe plaja mi-am amintit de ce nu am mai mers la mare in Romania.
Sa mai spun de ce...? Daca nu va puteti imagina, veti fi mai fericiti. La Costinesti, unde ma aflu acum, este plin de lume de tot soiul, aleea care merge de la Hotel Forum spre Steaguri este flancata pe ambele laturi de: magazine cu maruntisuri, terase cu autoservire, manufacturi de colaci secuiesti, buticuri de suveniruri, incaltaminte, scoici, creme de plaja iesite din sortiment (citeste: nu se mai fabrica), aprozare de fructe si legume, niscaiva terase cu muzica data la maximum, si tonete de hotdog si inghetata. La ata se adauga masinile care trec zburatacind imprudentii turisti care se intorc de la plaja (pe Runa era sa o spulbere un dement cu o Dacie ce circula prin multime cu o viteza incredibila!).
Plimbarea de seara pe plaja este un slalom printre pahare si sticle de plastic si alte gunoaie. Realizez in timp ce scriu ca slalom este un cuvant imposibil, deoarece sunt atat de multe incat nu le poti ocoli.
Mi-am invatat copiii, de cand s-au nascut, sa arunce gunoiul doar la cos, iar daca nu au cos, sa il ia acasa. Ce raspunsuri le pot da acum? Cine sunt oamenii astia care fac mizerie de parca a doua zi nu tot ei ar sta acolo? Eu de ce nu am voie sa arunc pe nisip, pe trotuar, pe sosea? Ei de ce da? Hm...
Si este doar prima seara. AMR 5.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu