Pour toi mon amour

Je suis allé au marché aux oiseaux
Et j’ai acheté des oiseaux
Pour toi
mon amour
Je suis allé au marché aux fleurs
Et j’ai acheté des fleurs
Pour toi
mon amour
Je suis allé au marché à la ferraille
Et j’ai acheté des chaînes
De lourdes chaînes
Pour toi
mon amour
Et je suis allé au marché aux esclaves
Et je t’ai cherchée
Mais je ne t’ai pas trouvée
mon amour

Jacques PRÉVERT (Paroles, 1945)

Las si eu asta aici, pentru ca mi-am adus aminte de ea si nu stiu unde s-o pun. Aseara, la carciuma, s-a cantat mult Edith Piaf, probabil de acolo mi se trage. 

Inima mea

Inima mea s-a născut să iubească

Din acest motiv

Mă îndrăgostesc

Regulat

De același bărbat

Dependent de iubirea

Oricărei femei

- aceeași femeie - 

Mama veșnică

Ideală

Sublimă

Dependent de iubire

De orice iubire

Aceeași iubire

Scufundat, înecat 

În iubire

Îmi va fi dor de el

Victima colaterală

A iluminării mele

Băiete

 Îmi irosești timpul
 Băiete
 Anii aceștia prețioși
 Care nu se mai întorc niciodată
 Care se înșiră ca perlele pe un fir fără nod
 Și se scurg în secunde
 
 Îmi irosești timpul
 Băiete
 Cu incertitudinile tale
 Care sunt doar ale tale
 Ți-ai dat la schimb
 Vinul cel bun
 În pahar de cristal
 Pe o sticlă de plastic
 Cu apa sălcie
 
 Îți irosești timpul
 Băiete
 Timpul în care ai fi putut să fii tu
 L-ai dat la schimb
 Pe un timp himeratic
 
 În care n-ai existat

În capul meu

Este totul acolo
 Ca într-o carte cu un miliard de pagini
 Ca în Biblioteca din Alexandria
 O Wikipedia de neînțeles
 Personajele nu sunt reale
 Poate cu excepția câtorva cărți de istorie
 În rest, ficțiune
 Povești de viață
 De lume
 De geografie
 Mai toate inventate
 Sau cu un mărunt
 (Și inutil)
 Sâmbure de adevăr
 Dar toate își trăiesc
 Propria lor viață
 Și, când mă aflu-n poveste,
 Totul este atât de real
 Încât nu mai știu
 Dacă sunt personaj
 Sau doar
 Autor

©Bogdan Vasile

Follow my blog with Bloglovin

În lumea mea

În lumea mea, dacă întârzii o ora la o întâlnire stabilită la ora 11 noaptea pentru a doua zi la 10 dimineața, anunțăm, sau măcar ne cerem scuze, dacă tot am comis-o. Timpul meu e la fel de prețios ca și al tău.

În lumea mea, recunoaștem că am greșit. Nu sunt împăcată cu toate alegerile pe care le-am făcut, dar sunt ale mele și mi le asum.

Nu dăm cu piatra când nu știm toate datele problemei, că piatra se poate întoarce înapoi.

Mândria nu are de-a face cu asta, e doar bunul-simț la mijloc. Părerea mea. Pam-pam.

Rock Forever

Radu venind de la gradiniță cu Bogdan: 
"Tati, îmi fac trupă rock. Denisa la orga, Erik la tobe, David la bas și eu la chitară și microfon (sic). O să se numească Mașinoi Distrugător și primul cântec o să se cheme: Îmi curge otravă pe oooochiiii." 

Prea mult Rock FM, zice ta-su.

Hai să-ți spun: eu îi traduc versurile de la cântecele lui Alice Cooper și cânt cu el tare "In the Army Now". Bine că avem subsol, se apropie vremuri grele!

 

PS: E vineri! Știe cineva când a trecut săptămâna asta?

Style & Nature, Elements {Eveniment}

Anul trecut, pe vremea asta, am fost un vajnic invitat și vizitator al evenimentului Style & Nature Green Carpet.

Anul acesta, am primit invitația, eu și Bogdan, de a expune in cadrul acestui eveniment unic, de un bun gust desavârșit, într-un loc magic, și anume Palatul Ghika din București. Cuvintele sunt de prisos, mă bucur mult că am fost acolo, am lucrat cu mare, mare plăcere, iar evenimentul a fost superb.

Creația mea a fost o rochie din flori, mai multe din lucrările mele se găsesc aici: Camelia's.

Bogdan a expus patru lucrări, conform tematicii evenimentului. Pagina lui de Facebook este ABV Photos, când nu e ocupat să crească copii sau să conducă o companie, mai face câteva poze :).

Mai jos, comunicatul de presă de la eveniment:

11 noiembrie 2013, Bucuresti. Apa, Aerul, Focul, Pamantul si Metalul, cinci elemente primordiale ale vietii, s-au reunit in data de 6 noiembrie la Palatul Ghika, dand nastere unui eveniment unic de lifestyle inspirat de Natura – Style & Nature, Elements, la care au participat peste 300 de invitati.

Intr-un cadru deosebit, cele 5 elemente vitale reprezentate cu succes de personalitati de renume: Ioan Nemtoi – Focul, Ioan Bolborea – Metalul, Nicolae Moldovan - Pamantul, Andreea Raducan - Aerul, Camelia Potec – Apa, au dat nastere planetei albastre. Si cine o putea reprezenta mai bine, daca nu astronautul Dumitru Dorin Prunariu, primul si singurul roman care a zburat vreodata in spatiul cosmic - endorser Style & Nature.

O rochie creata in totalitate din flori naturale semnata de Camelia Vasile, dar si creatiile deosebite semnate de Florin Dobre, Florina Ivascu, Iulia Dima, Stephan Pelger, Elena Perseil, Rhea Costa, Karmen Herscovici, Corina Rob, Silvia Serban, Dana Tanase, Tudor Tailor si Boutique d’E Mariage au fost atractiile serii in materie de design vestimentar.

Tablourile si fotografiile spectaculoase realizate de: Marius Baragan, Nicu Cosniceru, Tudor Cucu, Cosmin Gogu, Lavinia Pollak, Mihai Ungureanu, Bogdan Vasile, Teodora Marin sau Remus Agatinei au intregit atmosfera.

Cei prezenti la expozitie au avut parte de o surpriza inedita din partea organizatorilor, un moment artistic sustinut de Momo Sanno, acestia fiind placut surprinsi sa vada ca “statuia de argila” a prins viata - animata de ritmurile muzicii tribale.    http://youtu.be/fksLxluidwM

Wagner Arte, Sonia Argint Ionescu, Arta Gradinilor, Ana Kaloni, Tiffany’s Art, Harmony Design, Simina Filat, Mihaela Glavan, Mihaela Giura, Andra Ilias, Marilena Petrache, PR Café, Ligia Stan, Camelia Tutulan, Spirescu Silviu Nicolae, L’Occitane, Splat si Veloteca, au completat paleta bogata a expozantilor, reuniti sub cupola Style & Nature, Elements.

 

Prezenta Dove, partenerul Style & Nature, a fost una deosebita. Rochia Dove a fost una dintre cele mai admirate piese ale expozitiei, fiind realizata din aproximativ 1000 de flori naturale de bumbac, cusute manual. Conceptul rochiei a fost semnat de Maria Andrei, directorul artistic al evenimentului si reflecta viziunea Dove asupra frumusetii. Dove este diferit! Dove crede ca fiecare femeie are dreptul la frumusete si fericire. Misiunea brandului este de a redefini feminitatea si de a da valoare frumusetii naturale, in pofida stereotipurilor de perfectiune, Dove este primul brand care sustine femeile sa isi accepte si valorifice frumusetea naturala.

Prin prezenta Bibliotecii Digitale Vodafone la eveniment, s-a constatat ca exista metode mult mai usoare si sustenabile pentru o lectura de calitate, fara a mai taia copaci pentru a tipari carti. Printr-o simpla scanare a unui cod QR de pe “rafturile” Bibliotecii Digitale Vodafone, pasionatii de lectura isi pot descarca titlurile favorite, avand acces la o lista vasta de autori.    

Cocktail-urile savuroase asigurate de Campari, briosele cu tematica Style & Nature preparate numai cu ingrediente naturale de catre Plaisir Sucre, alaturi de ceaiurile Lipton, toate au facut deliciul invitatilor

Urmareste firul green al conceptului pe www.styleandnature.ro sau pe pagina de Facebook a evenimentului: StyleandNature.

Traieste cu stil si respecta natura!

Cel mai lung drum

"Chiar și cel mai lung drum începe cu un singur pas." 
Drumul către sine cred că este cel mai lung drum posibil. 
Când am desenat cercul care mă reprezenta (pe vremuri credeam că sunt un cerc, acum cred că sunt o sferă), unele spițe cam șchiopătau. În timp, am constatat că spițele alea nu contau. Mi se părea atunci că sunt importante. Acum văd că roata se învârte mai ușor fără ele. Am eliminat o parte din surplus și, brusc, viața a devenit mai simplă.
Mai am mult până să ajung la esențial, până să scap de poverile pe care le car după mine. Unele sunt doar imaginare, unele sunt reale, întâmplări sau evenimente pe care nu le-am putut controla în niciun fel (aleator sau din inconștiență - ne-conștiență, mai degrabă). Unele sunt vechi de tot, altele sunt recente. Dar toate sunt în mine, nu în altcineva. Și cheia lor e tot la mine. Pot să le încui mai abitir sau pot să le dezleg și să le las să plece.
Dar îmi promit mie, aici și acum, că lucrurile se vor schimba. 
Accept că lucrurile mi se întâmplă pentru că le las să mi se întâmple. Și vreau ca asta să se schimbe. Știu că am de ales. 
Hello, Kalimero!

Style & Nature Green Carpet {Eveniment}

Acum o săptămână am participat la un eveniment de business foarte interesant: Leaders in Marketing, unde îmi dorisem enorm să ajung, însă datorită programului meu haotic nu reușisem să mă hotărăsc să-mi iau bilet. Printr-o coincidență fericită, am fost invitată să particip, spre plăcuta mea surpriză. M-au delectat în mod special intevențiile lui Michael Ruckman (marketing bancar), Ana Matos (psihologia consumatorului) și Dragoș Rouă (branding personal).

După conferință a urmat un eveniment fain de tot: Style&Nature Green Carpet Event, cu un mesaj foarte generos, și anume "Natura este mereu la modă", unde designeri vestimentari și de accesorii, artiști, fotografi și pictori și-au prezentat câteva din rezultatele muncii lor.

Câțiva din preferatii mei: Rhea Costa, Kristina Dragomir, Mihaela Glavan, fotografii Remus Agatinei, Doru Amariucai, Marius Baragan, Cosmin Gogu, Teodora Marin și Mitichi (care au prezentat câteva fotografii de excepție).

Toamnă

Toamna asta e prea naivă pentru noi.

Sau, nu știu,

poate suntem noi

prea bătrâni pentru ea.

Dar nu,

este clar,

ea nu știe nimic.

Nu știe

că se va răstigni

între noi

ca între vară și iarnă.

Nu știe

că tu ești

pe un braț al crucii,

iar eu pe brațul opus.

24 septembrie 2012

Ai grijă ce-ți dorești...

Ce spuneam? Că voi lucra mai des în balansoar, pe balcon? 

Am plecat intempestiv la mare, iar noul meu birou, de ieri dimineață începând, este cel din imaginile de mai jos.

Cuvintele ne creează realitatea. 

Cuvintele ne rănesc, cuvintele ne vindecă.

Ar trebui să reflectăm mai des la asta, să le folosim cu măsură și ceva mai înțelept. 

În pereche

În căutarea fericirii

Cumva, într-un anumit punct de pe traseu, viața fericită a ajuns să se afle undeva în depărtare, ca o linie a orizontului unde vom ajunge, cândva, în viața asta.

Birou, întâlniri, prânz, birou, alte întâlniri, mașina la service, sală de două ori pe săptămână, vacanța anuală bine planificată pe internet, copiii la dans, karate, desen, alpinism, parc, mall, film. Și undeva, acolo, printre toate alergăturile astea, suntem noi. Care ne spunem că fericirea mai poate aștepta: când mai cresc copiii, când vom câștiga mai mulți bani, când vom pleca în vacanța visurilor noastre...

Am ajuns să credem că, fără noi, se va dărâma lumea. Că suntem buricul pământului. Că dacă vom fi mai slabi, mai bogați, mai (puțin plauzibil) tineri, vom fi mai fericiți. Că fericirea noastră depinde de lucrurile pe care le vom face sau le vom avea cândva. De lista pe care o vom bifa, ca să citez dintr-un clasic în viață.

Ne privăm de lucruri care ne-ar face plăcere, pentru a abuza de ele atunci când avem prima ocazie. Exemplul clasic: ținem o dietă drastică o lună întreagă, pentru a mânca la sfârșit un tort întreg. Sau muncim ca demenții 6 zile pe săptămână, ca să dormim toată ziua în cea de-a șaptea.

Ei bine, dacă am lua lucrurile mai puțin în serios, s-ar putea să ne simțim mai bine cu noi înșine. Sau dacă ne-am oferi zilnic o mică doză de placere, poate un pahar cu vin bun, poate o conversație plăcută, poate o mică prăjitură (dar mică să fie!).

Și, vorbind de liste (și contrazicându-mă în același timp), mi-am facut o mică listă cu lucrurile pe care o să le întreprind cu scopul declarat de a mă distra și de a face plăcere, mie și celor dragi mie în următoarea lună. Și o să fac această listă în fiecare lună, aducând-o la zi.

1. Voi bea vin și voi mânca brânză într-o seară în weekend cu Bogdan în casuța din copac.

2. Voi da o petrecere la care vom purta cu toții peruci colorate (mai prin septembrie, să fie mai răcoare).

3. Voi munci mai susținut dimineața, pentru ca după amiază să pot ieși cu bicicleta cu copiii. Acum, cât mai e soare, iar zilele mai sunt lungi.

4. Voi ieși la prânz cu soțul meu în fiecare săptămână. O dată pe săptămână. Bine, fie și o cină. În plus față de prânz.

5. Voi dansa cel puțin o dată pe săptămână. Se pune și dacă sunt singură. Dar ar fi și mai bine să dansăm cu toții.

6. Voi lucra dimineața pe balcon, în balansoar, cel puțin o oră.

7. Voi merge la prietena mea care are un studio de pictat pe ceramică și voi picta cot la cot cu copiii.

Când va fi să mor, vreau să pot răspunde cu DA la toate întrebările de mai jos:

1. Ai fost bună cu tine?

2. Ți-ai asumat riscuri?

3. Ai râs și te-ai învârtit în soare?

4. Ți-ai urmat instinctul?

5. Ai dat fără să aștepți nimic în schimb?

6. Ai iertat și ai șters totul cu buretele?

7. Ți-ai împlinit visele?

8. Te-ai legat cu adevărat de cei din jur?

9. Ți-ai permis să fii liberă?

10. Ai învățat să iubești?

Chateau de Villandry

Mă vei iubi?

Mă vei iubi, așa-i? Mă vei iubi

Când seara spatele o să-ți întorc

Și mâna o să ți-o alung

Și cu o carte-n mână o să plâng?

Mă vei iubi când o să fiu scorțoasă,

Când toane o să am și o să țip?

O să-mi iei vorbele adliterram

Când chef să ies în parc nu o să am?

Mă vei iubi când n-o să te sărut

Și mâna n-o să vreau sa ți-o mai dau?

Mă vei iubi când o să mă urăsc

sau cer prea mult și doar mă amăgesc?

©Bogdan Vasile

Un sărut

Nu-mi închipui nicicum

un sărut între noi

- lama mea de cuțit

pe buzele tale moi -

te visez tremurând

blestemând uneori

mă trezesc

căzând dintre nori

fum albastru crescând

peste gropi cu noroi

și nu-mi pot 

aminti

un sărut între noi

Foto by Runa, prelucrata cu ajutorul PicMonkey.com

Frică

© Bogdan Vasile

doar un nume

©Bogdan Vasile

 ce miracol

cuvintele

înlănțuite silabele

atâtor tristeți

doar un nume

Poem

© Bogdan Vasile

“Ce faci acolo?

 Îți răsfoiești zâmbetele?”

Poemul

Ca o flacără

La rădăcina copacului

Dacă o vezi

Dedesubt

E

Comoara

De-aș urî plecarea

Sunt toată ca o mare

râvnind apropieri

mereu pierzându-și țărmul

plecând spre nicăieri

Știu, m-aș putea opri

să simt pământ sub alge

să nu fiu doar un strop

în valul ce se sparge

Îți simt îndepărtarea

mereu la bunu-mi plac

Dar de-aș urî plecarea

Știi

M-aș numi doar lac

{Film} In Time

Trebuie să spun de la început că Justin Timberlake nu se numără printre actorii mei preferați, mai ales de cand l-am văzut în Bad Teacher, dându-i replica lui Cameron Diaz, film în care au fost amândoi la fel de slabi. 

Insă... cu In Time e altă poveste. O fi meritul scenariului, care pleacă de la o premiză total diferită de ceea ce știm despre viață în general. Și anume că unitatea de măsură pentru bunăstare este timpul, nu banii. După primele momente, în care ești bulversat, începi să îți schimbi paradigma, apoi, încet-încet, intri in joc. Timpul este gratis până la 25 de ani, moment în care mai primești 1 an de trăit. Fizic, organismul "îngheață" la această vârstă (fix ca la Hollywood!), așa că tot filmul e populat cu mame, tați și bunici de ambe sexe cu aceeași vârstă fizică, dar nu și mentală. Băncile oferă timp, cu dobândă, ceea ce permite unui grup de privilegiați sa controleze întreaga populație care trăiește, la propriu, de pe o zi pe alta. Când zilele de pe ceasul fiecăruia se termină, i se termină și viața.

Justin este Will Salas, un tip care își vede mama murind la 30 de centimetri de el (frumoasa Olivia Wilde, care numai față de mamă nu are!) și primește cadou aproape un secol de la un tip pe care îl apără într-un bar. Acuzat de crimă, se revoltă împotriva sistemului, furând timpul și împărțindu-l (ca un justițiar) celor defavorizați. Este ajutat de Sylvia Weiss (o Amanda Seyfried cu o perucă foarte roșcată și cu ochi cât farfuriile), al cărei tată este printre cei ce controlează piața timpului.

Roluri excelente fac Cillian Murphy (m-a impresionat în Batman Begins și Inception), un fel de polițist al timpului (în românește i-au spus "cronograf", cred) și Vincent Kartheiser (Mad Man), tatăl centenar al Sylviei, un tip fără scrupule și fără suflet. 

Diferența dintre cele două clase, cei din ghetto, care trăiesc permanent la limită, și cei din zona luxoasă, unde nimeni nu se grăbește, deoarece au la dispoziție tot timpul din lume, este cea care face filmul să fie ceva mai mult decât un S.F. de acțiune. Mi-a adus cumva aminte de Gattaca (un film pe care il iubesc), în care viitorul este controlat de genetică, iar un computer decide dacă ai dreptul sau nu să trăiesti. În In Time, viitorul e controlat de un ceas implantat în mână, timpul fiind apanajul unui grup restrâns de oameni. Ideea e că doar cei ce au anumite "calități" au și șansa să trăiască timp îndelungat, chestie care vine însă la pachet cu frica de a nu păți ceva, frica de a trăi, pană la urmă. 

Eu zic că e un film de văzut, dacă nu la cinema, măcar acasă, cu un lighean de popcorn în brațe. Mai mult decât agreabil, te scoate din rutina filmelor de acțiune și te face să te întrebi dacă timpul tău este suficient de just folosit...