Mă doare jocul mâinii părăsite Blestemul nu încape în cuvinte Descântecele toate stau la pândă Și mă-ncovoaie aspra lor osândă Cărei iubiri să-i mai plătesc o vamă Cărui sărut să-i spun că-mi este teamă Asupra mea e zborul O cădere Zăpada fericirii Iute Piere
aşteptasem arcuiri de curcubee
şi covoare de flori la picioare să-mi pui
către cer să se-nalţe o mie de zmeie
şi un snop de cuvinte alese să-mi spui
să-mi aşezi două aripi de înger pe umeri
să plutesc pe un nor lângă tine prin ploaie
să-mi alungi dintre gânduri orice umbră de temeri
aşteptasem în palme o lună bălaie
mulţumită-aş fi azi să-mi îngădui conturul
lângă inima ta să se-aşeze tăcut
să-mi mai spui încă-o data şi să ştiu adevărul...
Macii mor de-i culegi. Însă eu n-am crezut
Ca linia orizontului înceţoşată în zare
Ca o gratie prea dreaptă la închisoare
Ca trecerea dintre noapte şi zi
Ca momentul dinainte de a te trezi
Ca o punte fragilă între două lumi
Ca linia pleoapelor atunci când adormi
Ca un creion neted cu mina tocită de scris
Ca o rază de soare prin ochiul întredeschis
Ca un cablu pe care stau porumbeii din cartier
Ca dunga ciorapului lângă portjartier
Ca sârma dansatoarei cu evantai
Ca şirul cadânelor din caravanserai
Îmi menţin echilibrul printre linii şi fire
Printre dungile aspre din amintire
Visez când dorm
și mă trezesc visând
Amprenta ta pe pulpa cărnii mele
Indezirabile atingeri te pătrund
În gând, intrându-ți tainic pe sub piele
E doar un vis, se scurge universul
Prin ochii tăi până-n străfundul meu
În gând mi se insinuează versul
Și-aș săruta văzduhu-n jurul tău
Pare real, în vis știu că visez
Rămân însingurată, pustie, fără minte
Și trupul mi-e un blur, nu pot să-l controlez,
Cu răni din care curg
șiroaie de cuvinte
De foarte multi ani, in mod traditional, seara de vineri este doar a noastra. Pentru o cina la restaurant si un film. De obicei, bun.
Vinerea asta am intrat la "Something Borrowed", un film cu Kate Hudson si inca 3 actori. :)
Scenariul parea destul de promitator, comedie romantica, patru actori aratosi, dar ma tem ca actorul care a primit rolul de june-prim, Colin Egglesfield, a facut castingul prin sms.
Daca o Kate usor supraponderala in rolul celei mai bune prietene sexy, extrovertita si prostuta (asumat!) parea o alegere buna, tanarul sau logodnic, jucat de Colin, a fost cea mai ciudata alegere pe care mi-a fost dat sa o vad in ultimii ani. Un mop intr-o debara, pe intuneric, ar fi suplinit cu succes jocul acestui tanar actor cu destule aparitii prin filme, dar de care nu am auzit niciodata pana acum. Si sper sa nici nu mai aud, dat fiind ca am avut permanent impresia ca citeste replicile de pe un prompter invizibil, in aceeasi nota si fara niciun fel de contributie actoriceasca.
Cel mai bun actor din film mi s-a parut John Krasinski, care are totusi prea putine replici, insa scenariul il nedreptateste (a citit cineva cartea?), urmat indeaproape de Giniffer Goodwin.
Un film alambicat, dar in acelasi timp schematic, personajele previzibile, dialogurile pline de clisee, il fac destul de greu de vizionat. As fi zis ca e un film usor, insa iti lasa un gust amar, cei care inseala si mint sunt cei care traiesc fericiti pana la adancii batranetii. Am ras de 2-3 ori, dar in rest m-a intristat pierderea de vreme. Si de bani.
Am vrut sa ies din sala dupa primele 15 minute, dar apoi mi-am amintit cuvintele unui drag prieten care imi spunea ca orice film, oricat de prost, are si ceva bun in el, asa ca am decis sa stau. Ei bine, a avut dreptate. Chapeau, maestre! Filmul a avut 40 de secunde care au meritat vizionarea.
Sunt mai jos, ca sa nu va mai obositi. Kate Hudson si Ginnifer Goodwin intr-o secventa de dans delicioasa, pe muzica celor de la Salt'n Peppa.
E clar, de azi Mama Ranitilor tu
poti sa-mi spui
Caci nu-mi doresc decat
sa iti aplic bandaje
la capatai
Cu portocale, flori si carti sa vin
Lapte-n pahar sa-ti pun
ca sa te scap de chin
Tu ai putea sa te prefaci
o vreme
Sa gusti rasfatul darnic
ce-ti ofer
Si-apoi sa sari din pat foarte devreme
Sa-nchiriezi un mic elicopter
Si sa-mi asterni un curcubeu pe cer
