Portugalia

Am ajuns aici pentru prima dată în 2007, primăvara. Oceanul primăvara este rece de-ți taie picioarele, ce diferență între oceanul de atunci și cel de anul acesta. Doar o lună distanță și totuși o mare deosebire. Este țara de care mi-e dor fără să fie țara mea, mă întreb dacă nostalgia asta ce mă cuprinde, când sunt departe de ea, este dorul de țara mea. Probabil că da.
Din momentul în care am plecat, prima dată, mi-am dorit într-una să mă întorc. Anul acesta a fost cadoul de ziua mea. Nu știu dacă altă dată va fi o destinație permanentă. Dar, într-un final, așa va fi, mi-o doresc prea mult ca să fie altfel...
Pozele din 2007 sunt făcute cu un obiectiv de 15 mm, deoarece Bogdan văzuse deja Lisabona, așa că a cărat mai puține obiective după el. :)

Dream On

Acropole

Poza de sus: http://www.lemonademakinmama.com/
Poza de jos: ©Bogdan Vasile

http://standbystarlight.tumblr.com/

J'aime l'ete a Paris, oh, comme je l'aime...

Have A Lovely Day

http://icanread.tumblr.com

Fourty and Fabulous :))

Cu dedicatie...

http://icanread.tumblr.com/post/1086507968

Desenele Runei

Runa a început să deseneze în stilul Manga, sau mi se pare mie?

Stockholm

Oameni relaxați, un oraș frumos ca o perlă proaspăt descoperită, o apă limpede și clară, iar peste toate acestea, o vreme superbă, cu temperatura ideală pentru noi aventuri.

Am plecat vinerea trecută, cu LOT Airlines, dimineața devreme, și la fel de devreme am și ajuns acolo. Hotelul, Radisson Blue Royal Viking, a fost pe măsura așteptarilor, puțin cam retro decorul camerei, după gustul meu, iar micul dejun fără somon, ceea ce a fost într-adevăr o surpriză (neplăcută). Însă excelent poziționat, lângă Central Station, și la o aruncătură de băț de toate obiectivele turistice și toate insulele centrale ușor de vizitat: Gamla Stan (orașul vechi), Sodermalm, Djurgarden, Kungsholmen.

Înafară de clădirile superbe și stăzile îngrijite, nu ne-am putut desprinde ochii de suedeze: blonde, frumoase, și obligatoriu în pantaloni scurți.

După patru zile de bătut insulele în lung și-n lat, cu ochii și creierele impregnate de frumusețea cerului și a apei, ne-am întors luni făcând planuri de mers cu copiii la Skansen, un imens muzeu în aer liber.

O frumusete bulgareasca

Am fost in Bulgaria pentru 4 zile, un road-trip prin Nessebar, Veliko Tarnovo si Sofia. Frumos. Curat. Decent.

Azi dimineață veneam de la Predeal spre București, vârfurile munților erau învelite într-un văl de nori cenușii, iar priveliștea îți tăia pur și simplu răsuflarea. M-am simțit minusculă, complet trecătoare pe pământul ăsta, într-un zbor inimaginabil de scurt și de rapid. Peste două generații munții, apele, câmpiile vor fi tot acolo, dar de noi nu-și va mai aminti nimeni.

Mă tem de moarte și nu vorbesc aproape niciodată despre ea, la seminarul Lise Bourbeau am recunoscut în public acest lucru, însă nu m-a ajutat prea mult. Teama asta este individuală și egoistă, ne temem pentru noi și pentru cei dragi nouă dar, în același timp, preferăm să ne gândim cât mai puțin la ea.

Acasa

Să stai în fân...

Să stai în fân, s-aștepți să vie noaptea
Văzduhul să se facă tot mai șters
Bondari morocănoși să-ți intre-n plete
Și-orice frântură-n gând sa fie vers...

Când stelele mirate se deschid
Ca niște ochi descoperiți de pleoape
Să simți cum luneci în mireasma ierbii
Ca-ntr-un vârtej amețitor de ape

Și-n timp ce cazi fără sfârșit s-adormi
Și-n somn să știi că te cuprinde Luna
Că buzele ei te ating ușor
Și te înseamnă pentru totdeauna...

Us

http://oneskillwonder.tumblr.com/

www.irregularchoice.com

If you want to forget all your other troubles, wear too tight shoes. - The Houghton Line, 1965

I'm too old for this s** ?

Movie's wisdom :)

Dacă oamenii și-ar cunoaște cu adevărat mamele, lumea s-ar sfârși...

Today

Heart Shaped Sea

Este de fapt un ocean, și cerul albastru din Algarve, de săptămâna trecută. Am încă sentimentul că sunt în vacanță, în pofida nebuniei în care am intrat subit, poate și din cauza temperaturii ridicate, plus pozele la care mă uit în neștire.

Îmi mențin proaspete senzațiile, mirosurile, amintirea vântului turbat și a nisipului spulberat pe plajă, iubirea respirată prin toți porii și inefabilul unei vacanțe mult și îndelung așteptate.

Am căutat și am găsit o mulțime de site-uri pe care poți face colaje, am folosit Shape Collage 2.5.2 și photovisi.com, pentru doritori.

Portugalia - viitoarea mea țară - poze facute de Bogdan

Samuel Beckett

"Ever tried. Ever failed. No matter. Try again. Fail again. Fail better."

Antonio Smith

"Enjoy the little things in life, for one day you may look back and realize they were the big things."

Long Distance

Si nu mai e nici un cuvant de spus in plus...

Din grădina mamei mele

Of, ce dor mi-a fost de primăvară!

Vis

Am avut azi noapte cel mai urât coșmar posibil: toți oamenii pe care îi iubeam m-au trădat, iar singurele persoane care m-au ajutat au fost câțiva prieteni vechi, de care aproape uitasem. Am vrut să-l uit, dar revine insistent în mintea mea, încercând să mă ajute să descopăr ce am greșit.

Eu am trădat...? Eu am uitat...?

Paște fericit

Ouă roșii și cozonaci pufoși, o zi frumoasă și multă fericire alături de cei pe care îi iubiți și care vă iubesc la rândul lor!

Paște fericit!

Here And Now

Be brilliant!

"Our deepest fear is not that we are inadequate. Our deepest fear is that we are powerful beyond measure. It is our light, not our darkness, that most frightens us. We ask ourselves, who am I to be brilliant, gorgeous, talented, and fabulous? Actually, who are you not to be? You are a child of God. Your playing small doesn't serve the world. There's nothing enlightened about shrinking so that other people won't feel insecure around you. We are all meant to shine, as children do. We are born to make manifest the glory of God that is within us. It's not just in some of us, it's in everyone. And as we let our own light shine, we unconsciously give other people permission to do the same. As we are liberated from our own fear, our presence automatically liberates others."
- from a speech of Nelson Mandela, written by Marianne Williamson.

Primăvara în grădina mea

Leapsa

Am primit de la vvritz o leapsa despre frica de avioane.

Pai de-asta am facut eu scoala de parasutism si planorism, ca sa ajung sa scriu despre frica?

La 14 ani visam sa zbor, asa cum altii viseaza la caini cu covrigi in coada. Pana la 18 sarisem deja cu parasuta, dar in tabara de planorism nu am fost primita, desi terminasem cursul cu nota 10. A fost un singur loc pentru fete (anuntat cu surle si trambite cu 3 luni inainte), si a fost castigat de o domnisoara care era atat de sigura ca va fi primita, incat nici nu s-a inscris la admitere.

Un concurs de imprejurari nefericit a facut sa nu se primeasca fete in '88 la Bobocul (scoala de pilotaj pentru care facusem un an meditatii la matematica - bleah), asa ca am sfarsit cu un examen ratat la Filologie.

Din fericire, starea de beatitudine indusa de zbor si-a facut drum singura catre mine. Daca pot pleca undeva cu avionul in loc de masina, tren, ricsa, atunci asa voi pleca. In '91 sa vii cu avionul de la Sofia era o extravaganta. Transatlantic, transcontinental, Vegas, Bangkok, lung de sa-ti treaca os prin os sau doar te urci si gata, cobori, I'm in.

M-am abatut de la tema data cu 360 de grade, cum ar spune un amic hatru de-al meu, dar draga mea prietena ma va ierta, caci am creierul cleios de atata zacut in pat...

Ce simt cand ma urc in avion? Nerabdare. Ce simt cand decolez? Hm, se apropie prea mult de orgasm ca sa intru in detalii... Cand aterizez? Pareri de rau si speranta ca voi urca in curand spre nori...

"Doamne, tu care te joci de-a lumina

desfasurand-o din gheme de nori

fa sa mi se intoarca pe pamant numai trupul

iar capul

oh capul

mai lasa-mi-l inca

in nori."

(P.Stoicescu-Pilotul)

Nunta

Mă "admiram" mai devreme în oglinda de la baie, mai precis verificam dacă se mai vede gaura de la nucleoplastia proaspăt făcută pentru discopatia de disc cervical (se mai vede, dar puțin). Și mi-am adus aminte de o nuntă de acum mai bine de 30 de ani, la care mama m-a dus aproape cu forța, deoarece pe vremea aia detestam nunțile la țară (nu că acum aș fi fan...). Și nu, nu vorbesc de o nuntă câmpenească, atât de la modă în unele medii snoabe, ci de o nuntă unde bețivanii se întrec care cade sub masă primul...

Epopeea a început încă din tren, mai precis de la coborârea în halta cu pricina, unde eram așteptați cu lăutari, spre oroarea mea totală. Acum realizez că era inevitabil, deoarece mama era nașă, dar atunci am fost oripilată până la lacrimi. Ridicolul situației mi s-a părut de neegalat, dar era doar începutul... Drumul spre sat a fost lung, luuung, și se pare că mama făcea o faptă bună, căci am mers pe jos, deoarece mirii erau săraci și nu au avut cum să tocmească o mașină.

Nunta a avut loc a doua zi la căminul cultural, o hală lungă care semăna cu un grajd, și cred că paiele pe care am călcat la intrare nu sunt doar o festă pe care mi-o joacă memoria mea.

Noaptea am dormit într-o cameră în care toată lumea își lăsase hainele, și de unde mirosul e singurul lucru pe care mi-l mai amintesc (uhhh).

Când am plecat acasă, mi s-a părut ca muzica lălăită de lăutarii care ne-au însoțit pe drumul spre halta salvatoare a fost cea mai melodioasă muzică din lume...

Lucrul cel mai frumos din întreaga peripeție a fost rochia turcoaz a mamei mele, lungă până-n pământ, cu mâneca clopot, corsaj mulat cu decolteu în V, și micul lănțișor de aur cu medalion cu Maica Domnului care se odihnea pe linia aceea dulce dintre sâni. Am tăiat-o cu mare frenezie câțtiva ani mai târziu, ca să-mi fac fustă din ea...

Bolero

De când mă știu, am avut o slăbiciune pentru parfumuri. Sunt 25 de ani de-atunci, de când am citit în almanahul Femeia (Biblia tendințelor pe timpul lui Ceaușescu), că fabrica Miraj produce imitații după parfumuri celebre. Puneam deoparte câte 5 sau 10 lei din banii dați de mama pentru mâncare, până ajungeam la fabuloasa sumă de 82 lei, cât costa parfumul Bolero, imitație fidelă a vestitului Opium de la YSL. Apoi îmi făceam drum până la Universitate unde, la coada calului, era minunatul magazin Miraj, și îmi achiziționam parfumul preferat. Care nu dura.

Dar într-o zi, ieșind din pasajul de la Universitate, am alergat pe urmele persistente ale unei dâre de parfum, până ce-am prins-o pe fericita posesoare a mirosului dependenței mele... Cu tocuri înalte, elegantă și frumoasă, imaginea perfectă a unei alte lumi, doamna mi-a răspuns arogantă: "Dragă, n-ai tu unde să găsești un astfel de parfum... dar fie, se numește Opium, și l-am primit de-afară".

După Revoluție am avut zeci de parfumuri, dar nu cred că am mai simțit vreodată emoția ce m-a cuprins în ziua aceea, la Universitate, când mi-am recunoscut parfumul preferat, știind că este ACELA.

La plajă

Mara, mare iubitoare a Evei și a lui Wall-E, m-a informat ieri că a ieșit cu ei la plajă. Nu poți să nu o crezi, clar, mai ales că și-a găsit chiar și ochelarii de soare (deși afară stătea să plouă).

Microfonul cred că l-a pus acolo pentru derută. Glossul roz nu putea lipsi din peisaj, totuși mi-a cerut voie sa-l folosească.

Sa plecam cu totii cand ne-o durea mai tare

Se zice ca un tip ajunge la un ranch si, in pragul casei, era un caine care scheuna din cand in cand. Contrariat intreaba gazda despre suferinta cainelui:
- Ce are?
- Sta pe un cui, zice gazda.
- Si de ce nu se muta de acolo, intreaba tipul.
- Nu-l doare suficient de tare.

Secretomanie

Imi tot spun anumiti prieteni sa tin secret ce mi se intampla, bun sau rau, ca nu cumva persoane rau-intentionate sa profite de informatii. Eu nu sunt capabila sa ascund anumite lucruri. Nu cred ca am suferit vreodata de mania persecutiei, poate sunt prea simpla si tratez lucrurile prea superficial. Dar mi s-ar parea absolut jegos ca cineva sa profite de informatii legate de sanatate ca sa faca rau. Atat.

Mai

Mai taci cate-o frunza
Mai gonesti cate-o apa
Mai strangi o lumina
In maini sa-ti incapa

Dinlauntru - aproape
Dinafara - departe
Mai consulti calendarul -
O iubire, o moarte

Mai tresari la un fosnet
Ti se strica un ceas
Si ti-e teama sa scuturi
De pe drumuri un pas

Din capcane doar una
A ramas neatinsa
O vei umple cu suflet
Si durere nestinsa

Un sarut

Aveam 16 ani si eram indragostita pana peste urechi de mai bine de doi ani. Iar intr-o zi de mai, in Herastrau, stateam amandoi pe malul lacului si s-a intamplat. Sarutul nostru, sarutul lumii intregi. Prelung, sangerat, cu tot sufletul pe buzele noastre. Sarutul-etalon pentru orice relatie am avut-o de-atunci si pana acum. Si multa vreme a trecut. Dar sarutul nostru din acea zi mi s-a intiparit in memoria trupului pe vecie, trup intreg in buzele arse de dorinta, nestiutor intru alte delicii ale iubirii.
Prospetimea primaverii, mirosul florilor de tei, matisorii de plopi cazand peste mine in visul cu cer senin si plin de stele din noaptea aceea, toate raman pentru totdeauna inscrise in amintirile cele mai de pret.
Un sarut de care imi va fi dor pe vecie.

Today Matters

Live mindfully
Laugh often
Seek balance
Choose happiness
Today matters

Marea

Mi-era dor de mare si iata ca s-a implinit dorinta mea. As fi vrut sa fie o postare romantica si dulce despre rasarituri pe tarm si amintiri nostalgice, insa dupa o scurta plimbare pana pe plaja mi-am amintit de ce nu am mai mers la mare in Romania.
Sa mai spun de ce...? Daca nu va puteti imagina, veti fi mai fericiti. La Costinesti, unde ma aflu acum, este plin de lume de tot soiul, aleea care merge de la Hotel Forum spre Steaguri este flancata pe ambele laturi de: magazine cu maruntisuri, terase cu autoservire, manufacturi de colaci secuiesti, buticuri de suveniruri, incaltaminte, scoici, creme de plaja iesite din sortiment (citeste: nu se mai fabrica), aprozare de fructe si legume, niscaiva terase cu muzica data la maximum, si tonete de hotdog si inghetata. La ata se adauga masinile care trec zburatacind imprudentii turisti care se intorc de la plaja (pe Runa era sa o spulbere un dement cu o Dacie ce circula prin multime cu o viteza incredibila!).
Plimbarea de seara pe plaja este un slalom printre pahare si sticle de plastic si alte gunoaie. Realizez in timp ce scriu ca slalom este un cuvant imposibil, deoarece sunt atat de multe incat nu le poti ocoli.
Mi-am invatat copiii, de cand s-au nascut, sa arunce gunoiul doar la cos, iar daca nu au cos, sa il ia acasa. Ce raspunsuri le pot da acum? Cine sunt oamenii astia care fac mizerie de parca a doua zi nu tot ei ar sta acolo? Eu de ce nu am voie sa arunc pe nisip, pe trotuar, pe sosea? Ei de ce da? Hm...
Si este doar prima seara. AMR 5.

Excursie cu gasca

Ca vorbeam mai demult de neprevazut, am fost weekend-ul trecut la Sibiu, cumva pe nepusa masa. Adica vineri am spus asa, intr-o doara, hai sa mergem undeva, iar sambata eram la o pensiune intre Sibiu si Paltinis, cu Bogdan si fetele. Pe Radu l-am lasat acasa, el va avea parte de vacanta in Turcia :). Poza e de la fereastra camerei :P.

Runa ne-a informat ca Sibiul este mult mai frumos ca Bucurestiul (shshshstiam), si ca i-ar placea sa ne mutam acolo. Ce-i drept, orasul arata splendid, cu centrul istoric complet restaurat, o Piata Mare intr-adevar mare, doua biserici minunate (intr-una erau repetitii pentru concertul de dupa-amiaza, iar cealalta era plina de ierburi si copacei de Rusalii). Am trecut pe la Pasajul Scarilor, peste Podul Minciunilor, pe langa Turnurile Breslelor (cred ca asa se numesc). Si sa nu uit de parcuri: Parcul Astra si Parcul Dumbrava, unde am fost la Gradina Zoologica si ne-am plimbat cu barca, spre deliciul fetelor. In mod sigur conducatorii gradinilor zoologice din alte orase europene ar turba de invidie la vederea unor asemenea bogatii naturale, din pacate insuficient exploatate dintr-o evidenta lipsa de fonduri. La Muzeul Tehnicii Populare n-am mai ajuns, dar in mod sigur o vom face alta data.

A fost atat de frumos, de relaxant si de special incat mi-am promis mie insami sa o repet cu prima ocazie.

Citate minunate

"Exista atatea lucruri minunate pe care ochii le-ar vedea daca s-ar concentra asupra lor.Viata intr-un fel e ca un tablou. O pictura abstracta ciudata. Poti sa o privesti si sa te gandesti ca e doar o imagine neclara. Dar daca stai si o privesti, o privesti cu adevarat, te concentrezi asupra ei si iti folosesti imaginatia, viata devine mult mai mult. Atunci tabloul devine marea, cerul, oamenii, cladirile, un fluture pe o floare sau orice altceva decat pata care credeai odata ca este."
Prietenul nevazut - Cecelia Ahern

Viata, iubire, copii

Nu am scris nimic aici despre cei trei copii ai mei: Radu, Mara si Runa, in ordine crescatoare. Ei sunt comoara mea si cel mai frumos lucru pe care l-am realizat in viata. Imi retraiesc copilaria odata cu fiecare dintre ei, sunt alaturi de ei la fiecare strigat, desi incerc sa nu-i cocolosesc prea tare (cel putin asa cred eu).

Poznele pe care le fac sunt nenumarate, iar perlele delicioase: ultima a scos-o Mara azi-dimineata, cand a rupt un sirag de margele in timpul micului dejun. Toate s-au imprastiat pe jos, iar papa Bogdan a rugat-o sa le adune. "Nu pot sa ma aplec, ca am burtica plina cu Aptimel!", ne-a spus ea, drept pentru care Runa s-a tarat in genunchi strangand toate perlele de sub masa.

Tai cate 60 de mici unghiute in fiecare saptamana, plus cele 20 ale mele (recunosc, eu mai trisez, am inceput sa ma duc din nou la mani-pedi), stiu sa fac carare pe mijloc, pe o parte si chiar si la spate, codite, agrafe, cocuri, sa sterg in urechi cu prosoape si cu bete, sa pun ciorapi si sosete cand ei stau jos, pe burta sau in cap, ce mai... ma pricep la multe :).

Dupa-amieze fericite

Mi-am amintit brusc de dupa-amiezele de duminica de toamna pe strazile din Cotroceni. Era un soare caldut care incalzea si sufletul, nu doar corpul, iar linistea si lumina filtrata de frunzele ingalbenite te faceau sa te simti mai aproape de Dumnezeu.
Eram adolescenta si visam sa fiu poeta, viata era atat de grea in restul zilelor, dar duminica eram altcineva: dimineata eram la liceul Lazar, la cenaclul Sagetatorul, iar dupa-amiaza eram o hoinara pe strazi pustii. E una din cele mai puternice amintiri de fericire pe care le am, iar dupa ce am renuntat la scris am ramas cu nostalgia duminicilor in care scriam poezii in gand.